duminică, 25 ianuarie 2015

Asteapta-ma, caci am sa vin!

E greu sa-i spui unui dor sa plece
Atunci cand iti doresti mai mult, 
La bratul tau sa o mai poti petrece
O viata-ntreaga numai tu.

Macar o clipa-n plus sa-si verse
Trecutul, sa te mai cuprind,
Caci pozele sunt tot mai sterse
Si ziua-mi trece tot privind,

La pasii tai trecuti prin lume,
La zambetul ca de nadir,
Privirea ta parca imi spune
"Asteapta-ma, caci am sa vin!"

marți, 13 ianuarie 2015

In crud



Deschide-ti tu pamant hidos launtrul
Si-ngroapa-ma pana-n abisul tau ceresc,
Sa nu ma-ntorc oricat de mare-i dorul 
Din nou la pieptul ei sa ma-odihnesc...

Arunca-mi sufletul la inceputul lumii
Cand adevarul s-a nascut in crud,
Si-a sangerat prelung de dragul omenirii
Ce l-a uitat, l-a rastignit pe rug...

Da-mi timpul tot ce-a mai ramas, tortura,
Sa caut adevarul absolut,
In nebunia mea ce mi-a ramas fidela
Asa cum nimeni nu m-a cunoscut...

22 oct 20114 - 02:35

Spre cer




Un singur lucru vreau sa stiu
Cand voi privi in urma, 
Ca n-am sa mor doar ca sa fiu
Pamantului o umbra...

Ca n-am sa plec fara sa stii
Sa pretuiesti un suflet, 
Fara sa ai curaj de-a mai iubi
Vreodata fara cuget...

Un singur dor ma mai strabate,
De-ar fi ultima oara,
Mai strange-ma o data-n brate
Si zi-mi ca n-o sa doara...

joi, 30 octombrie 2014

Daca m-ai putea vedea...

Pastreza-n tine dragostea oricat de tare te-ar durea, 
Lupta pentru ce iubesti chiar daca simti ca nu mai poti spera,
N-asculta nimic din jur iubire, nici macar de vocea mea
Cand stai singura si plangi, fa ce poti sa poti scapa...

Nu lasa sa te cuprinda, nici macar o clipa, teama,
Pe Pamant oriunde-ai fi, tot ce vreau e sa-ti dai seama, 
N-am nimic, nimic nu caut, vreau s-aud doar vocea ta,
Sa-ti simt inima cum bate langa-a mea e tot ce-as vrea!

N-am sa pot uita vreodata, primul gand, primul suras,
Prima clipa cand te-am luat de mana sau in brate cand te-am strans,
N-am sa uit cu cate greutati, ne-am batut si am invins
Si-am stiut din prima clipa, amandoi, ce ne e scris!

Inchid ochii si te simt, langa mine tot mereu,
Esti aici oriunde-as fi, viu sau nu sunt doar al tau,
Orice lume, orice rai, orice iad, oricat de greu,
Pe Pamant sau printre stele, tu esti tot, esti tot ce vreau...

luni, 27.10.2014, 19:50, Bucuresti

joi, 26 iulie 2012

Vis...

Pe-o margine de vis
Stau si privesc in zare,
Surasul meu s-a stins,
Al tau abia rasare...

Trec zambetele-n zbor,
Curg lacrimi dupa ele
Caci nu mai pot de dor,
Privirea mi te cere.

Rasare un suras,
Al tau sa fie oare?
De n-as trai un vis
I-as da o-mbratisare!

Nimic in jurul meu
Nu sufla, nu suspina,
Ma simt de parca eu,
Alung orice lumina...

marți, 26 iunie 2012

Ganduri Rastignite


Suflet fără mângâiere
Am rămas acum,
Când, doar o rece adiere
E, cu mine pe drum.

Singur într-o viață stinsă,
Rămas fără tine,
Pribegesc prin lumea-ntinsă
S-o-nțeleg mai bine.

Nu mă regăsesc niciunde
Cât aș încerca,
Fiindcă viața asta nu e
Nici ea cum era.

Sunteți toți la fel ca mine
Dar nu vă cunosc,
Fiindcă tot ce-aveți în vine
Nu e omenesc.

Lungă-i calea până unde
Simt numai durere,
Fiindcă inima mea plânge
Și tot lacrimi cere.

Mult e timpul ce-a rămas,
Ce tre' să-l trăiesc...
Când din tot ce e pe lume,
Nimic nu-mi doresc...

Cum să mai pășesc prin viață?
Când nu am cu cine...
Să văd altă dimineață,
Cum e fără tine...

Cum să pot să mai zâmbesc?
Când nu am iubire...
Cum să nu mă ofilesc?
De parte de tine...

Cum să-ncerc să pot să uit?
Inima-ți cum bate...
Când din toate câte sunt,
te vreau mai aproape.

Cum să duc a vieții cruce?
Fără nici un chin...
Când văs lumea cum se umple,
Toată de venin...

Cum pot oare să mai sper?
La tot ce-am visat,
Când Doamne, din tot ce-ți cer,
Tu decât mi-ai luat!

Volumul "Pentru Suflet" - 2009

sâmbătă, 12 mai 2012

Azi am aflat ca sunt bolnav de o boala incurabila...

De cele mai multe ori in viata, traiesti clipe de care te bucuri fara sa vrei, clipe pe care le adori sau le iubesti, cateodata poate chiar si fara sa realizezi, fara sa iti dai seama. Alteori, esti atat de orb incat nu vezi nimic din ceea ce iti pot oferi cu adevarat persoanele care sunt in jurul tau, nici macar nu realizezi ca te simti atat de bine, ca te distrezi atat de bine, ca totul e asa misto, asa fun, asa agitat, haos cum spun prietenele mele, doar datorita zambetelor din jurul tau, privirilor ochilor de peste umarul tau, caci de cele mai multe ori, nici macar nu ai demnitatea necesara sa iti intorci spatele si sa ii remarci... de cele mai multe ori esti cu mintea prea departe, esti preocupat cu altii si altii si altii care in final nu fac altceva decat sa profite de tine, o ora, o seara, o noapte, o saptamana, cateva luni sau chiar o viata intreaga.
De cele mai multe ori iti dai seama de toate astea cand e prea tarziu, cand petrecerea s-a terminat de mult, cand nu mai e nimeni in club, nici animatoarele, nici haosul, nici lumea, nici DJ-ii, nici profitorii si nici prietenii tai, esti doar tu, singur, doar tu si bautura de pe bar, doar tu si servetele de pe jos, doar tu si intunericul din jurul tau.
De cele mai multe ori iubesti exact pe cine nu ar trebui! Stii si tu asta dar te incapatanezi sa "ai incredere in tine"! Iubesti si nu simti deloc acelasi lucru... esti atat de bulversat si alergi in bratele celor care te inteleg cu adevarat, care te asculta cu adevarat, care te cunosc cu adevarat, care au mai fost si alte dati alaturi de tine, care au fost mereu acolo sa te tina in brate si sa stranga din dinti vazand cum suferi si cum altii si altii si altii isi bat joc de cele mai multe ori, de ceea ce ei iubesc cu adevarat... de tine...
Dar tu nu ii iubesti...
Nu ii iubesti pentru ca te cunosc prea bine, pentru ca iti cunosc toate "slabiciunile", toate "secretele", in final, nu ii iubesti pentru ca ti-e rusine ca ei te iubesc si nu le pasa de toate rahaturile din viata ta, nu le pasa de toate gresilele pe care le-ai facut si cu cine, de care tie iti e rusine si stii bine asta, nu ii iubesti pentru ca, practic iti e rusine de tine insuti si nu intelegi cum ar putea cineva care stie toate astea despre tine sa te iubeasca....
NU ii iubesti pentru ca tu nu ai putea iubi niciodata un om pe care sa il cunosti din scoarta in scoarta.

Azi,... am aflat ca sunt bolnav de o boala incurabila.
Da...

De cele mai multe ori, oamenii isi pierd toata viata fara sa faca ceva semnificativ, fara sa se gandeasca sau fara sa isi doreasca sa lase in urma lor o lume mai buna. De cele mai multe ori, le ia o viata intreaga sa se gandeasca la ce ar vrea sa faca in ultima zi din viata lor, si atunci se gandesc la lucruri foarte complicate...
Eu insa, ma simt de parca toata viata am stiut ce vreau, de parca toata viata am stiut ce imi voi dori in ultima clipa de viata, de parca din prima clipa de viata am stiut ce vreau de la mine si de la lumea din jurul meu pana in ultima clipa de viata...
Nu m-am gandit niciodata cum ar trebui sa reactioneze cineva care afla ca toata viata, sau mai bine spus, pana la sfarsitul vietii lui trebuie sa poarte povara unei "boli" pe care nu o va putea controla, poate niciodata.
A fost ciudat sa aflu... asteptam cuvintele ce parca nu mai veneau, imi transpirau palmele, priveam atat de adanc in ochi si asteptarea, simteam, paradoxal, ca ma omoara...
Nu am stiut cum sa reactionez... Am plecat pur si simplu. Am plecat si m-am pierdut pe strazi aiurea, pe Calea Victoriei, pana la Radisson si inapoi, apoi la Ateneu, apoi la Universitate, iar in Centrul Vechi si iar pe Calea Victoriei... noroc cu muzica!
Se spune ca melodia potrivita are efect asupra oricarei boli, oricarei suferinte, oricarei stari ale spiritului uman...
Nu e adevarat...

Cred ca as fi dat orice sa nu fie asa, desi asta ma face unic, ma face sa fiu...acel altceva, ce parca simt ca de fiecare data cand e descoperit, face pe toata lumea sa exclame, "esti altfel!"... mda...

As vrea sa poti sa vezi ce vad eu prin chii tai frumosi! As vrea, sa poti simti ce simt eu, prin pieptul tau, sa te chinui sa respiri de emotie, sa tragi o gura de aer, sa te zbati sa nu ti se mai zbata inima in halul ala, sa nu mai fii asa pasional, sa nu mai fii asa deschis, sa nu mai fii asa de cald, de calm, de sincer, dar mai ales sincer, sa stii cum e sa adormi cu vocea ta in gand, sa stii cum e sa o auzi noaptea, sau dimineata, chiar daca nu esti acolo langa mine...
As vrea sa puteti cu totii sa simtiti ce simt, sa nu va mai ascundeti de sentimente si de voi insiva, sa fiti asa cum sunteti, sa va descoperiti si sa va lasati descoperiti, sa va dati toti mastile jos si sa lasam carnavalul asta fals acasa, undeva, inchis intr-un cufar vechi si rogojit in dulapul din pivnita bunicii.
As vrea sa puteti sa spuneti liber ce ganditi, ce simtiti, ce credeti, sa nu mai judecati si sa nu va mai pese de judecatile altora, sa fiti voi si doar voi, poate doar voi si universul dar asta sa nu va faca sa va ascundeti si sa nu va fie rusine sa iubiti sau sa aceeptaqti ca sunteti asa cum sunteti...
Mi-ar placea sa vad asta!

Stand si citind la ce-am simtit mai devreme, imi dau seama ca s-ar putea ca prea putini dintre voi sa inteleaga ce-am vrut sa spun, imi dau seama ca va va fi mai usor sa ma judecati si sa spuneti "ce nebun e asta!" sau "asta pe ce planeta traieste?", stiu ca e mult mai usor pentru voi, stiu si sincer va inteleg reactia.

Poate ca si eu as face la fel daca nu as fi aflat ca sunt un bolnav incurabil... 
Poate as fi ajuns sa vad lucrurile la fel ca voi...

Cateodata stau si ma gandesc si am senzatia ca boala asta de fapt, m-a urmarit inca din prima clipa de viata, am senzatia ca inca de atunci am vazut lucrurile altfel sau cel putin altfel...

As vrea sa poti sa vezi lumea prin ochii mei! Poate asa ai intelege de ce scriu, de ce scriu poezie, de ce scriu tot ce-mi trece prin cap si de ce incerc sa nu ma uit la viata materiala si de ce nu alrg ca un hain doar dupa placerea mea. Poate asa ti-ar fi mai usor, sa intelegi de ce nu vreau sa fiu ca tine, poate asa ai intelege de ce vreau sa te ajut sa te schimbi, de ce vreau sa te fac sa vrei mai mult de la tine si de la propria ta viata. De ce? Pentru ca te iubesc si pentru ca poti mai mult!
Pentru ca pana acum nu ai reusit nimic, doar din cauza tampitilor din jurul tau si nu din cauza ta!

Tu esti un om minunat! 

Sunt, sunt mult prea multe ganduri care ma napadesc acum, sunt mult prea multe senzatii si sentimente ce ma apasa si parca nici eu nu mai stiu cum sa le pun pe foaie...
Nu e usor sa vezi lumea prin ochii mei... Am ajuns la concluzia asta!
Nu e usor sa vezi si sa intelegi tot ce vad eu in jurul meu, nu e usor sa te uiti in cohii unui om frumos, in ochii unui inger si sa intelegi ca te minte chiar daca are cel mai frumos zambet pe care l-ai vazut si cel mai sincer suras...
Nu e usor sa stii tot ce gandeste, sa stii tot ce vrea sa spuna chiar si atunci cand nu o face...
Nu e usor sa faci ce n-ai vrea sa faci, nu e usor sa pleci si sa lasi in urma, doar ca sa stii ca va zambi cu adevarat, nu e usor deloc sa faci toate astea!!!
Nu e usor sa te prefaci ca nu te prinzi, ca nu ai observat o privire, ca nu ai observat un fior, nu e usor sa te prefaci ca esti orb!!!

Azi am aflat ca sunt bolnav de o boala incurabila...
Azi am aflat ca sunt bolnav de Iubire...

12.05.2012        

luni, 30 aprilie 2012

Apus tarziu...


O noua zi, un nou cosmar,
Cand nu esti langa mine.
Ma-ntreb mereu, "esti a mea doar?
In veci? Sau pana maine?".

Ma tot gandesc, de multe ori,
Ca poate-am fost de vina,
Stergandu-ti ochii reci si goi
Desi ai mei suspina...

Probabil ti-am cerut prea mult
Din inima-ti prea goala,
Stiai doar tu, eu n-am stiut,
Ce mult o sa ma doara...

Cu toate astea te iubesc
Si nu ma pot abtine
Ca zi de zi, sa ma gandesc
Ce-as fi eu fara tine.

As fi un suflet mult pustiu,
De n-ai fi langa mine
Si-ntr-un amar, apus tarziu,
As plange dupa tine.

extras de pe primul volum - "Pentru Suflet" 2009

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Din dragoste pentru iubire

Eeeee, 06:03 dimineata... duminica dimineata. As da orice sa am sufletul gol, sa am inima rece, sa fiu un om de piatra, la tot ce se petrece...
Dar nu pot... Nu pot!
Asa sunt eu... asa sunt eu facut, sa-mi pese, sa-mi fie dor, sa ma dedic, sa vreau, sa iubesc...
Daca nu m-ar omora crampele musculare si nu m-ar durea nici stomacul, poate as fi ceva mai linistit si poate as fi adormit pana acum...

Daca Dumnezeu exista... si daca as putea sa il intalnesc macar o data inainte sa mor, mi-ar placea sa il privesc in ochi, adanc...si l-as intreba un singur lucru: "De ce mi-ai pus atat de multa dragoste ininima si m-ai trimis intr-o lume atat de haina?"
Sunt curios daca ar avea un raspuns si la asta.... oricum ar fi, mi se pare crud, dar cel putin poate as intelege exact ce vrea de la mine... macar sa-mi spuna sa ma sacrific pentru ceva...

Da... voi care mi-ati mai citit randurile stiti cu siguranta ce simt! Iubesc...
Am spus acest cuvant, atat de rar...
In 24 de ani, am avut o sigura relatie serioasa... 8 ani, apoi, o singura incercare de a mai construi ceva.
Dupa o pauza de mai bine de 1 an, simteam nevoia sa mai tin pe cineva in brate, simteam nevoia sa ma tina cineva in brate, simteam nevoia sa ascult, in soapta, o femeie, cum imi vorbeste ore in sir dupa ce tocmai mi s-a daruit, ici colo sa astern cate un sarut, sa o mangai, sa o tin in brate, sa ii simt inima cum zvacneste pe pipetul meu, sa-i ascult emotiile, sa o simt cum imi adoarme in brate si cum se lasa purtata de vis...
Simteam nevoia sa ma trezesc dimineata si fara nici un motiv, sa cobor, sa ii cumpar o floare si sa i=o las pe pat... simteam nevoia sa ma trezesc dimineata in bratele ei si sa ma hranesc cu dulceata zambetului ei... simteam nevoia sa-i ascult gemetele in incercarea de a se rupe din vis, de a se trezi... simteam nevoia sa o privesc cum incet, incet, prinde viata si mi-as fi dorit atat de mult sa fiu acolo langa ea, in lumina diminetii, sa-mi las amprenta pe buzele ei si sa o sarut...

Simteam, ca nu mai vreau sa fiu singur... nu sunt bogat! Asta cu siguranta, dar acum sunt mai mult decat convins, ca toti banii din lume, nu mi-ar putea cumpara macar un zambet, macar o imbratisare, un sarut...nimic...

Mai de mult, am scris un citat...in speranta ca poate peste ani, voi deveni o persoana, un artist influent...cred ca cea mai mare reusita in viata ar fi sa mai apuc sa traiesc asa ceva, sa fiu in viata daca se va intampla vreodata acest lucru...

"Iubirea, nu se maturizeaza niciodata! Doar oamenii fac asta..."

De fiecare data cand iubesti cu adevarat, ajungi sa te comporti "ca un copil..." de ce? pentru ca doar un copil, un adolescent, poate iubi fara sa se gandeasca ce statut social are familia ei/lui, cati bani castiga ea/el, ce influenta are, ce putere, ce masina, cate case, unde are conturi, la ce restaurant ia cina sau cati prieteni mondeni are in jurul ei/lui...
Cand iubesti cu adevarat, nimic din toate aceste lucruri nu are nici o valoare, nici un sens, nici o culoare si nu reprezinta nimic in ochii tai...
Cand iubesti cu adevarat, stii ca impreuna, voi doi, puteti trece peste orice bariera, peste orice prejudecati, peste orice obstacol, preconceptii, probleme, neajunsuri sau lipsuri, puteti sa le spuneti cum doriti...
Cand iubesti cu adevarat persoana de langa tine, stii ca toata lumea a voastra, ca puteti ajunge oriunde indiferent cat de lung ar fi drumul si cat de gaurite ar fi buzunarele... stii ca, impreuna ati putea cladi un imperiu, ca impreuna ati putea ajunge la capatul lumii si chiar daca ati ajunge acolo si totusi lumea nu ar fi cum v-ati fi imaginat, tot ati zambi si ati fi fericiti, pentru ca tot impreuna ati fi...

Nu de mult... am mai scris un citat... de data asta, nu vroiam neaparat sa fiu faimos... vroiam doar...    mi-era dor....

"Dragostea si ratiunea sunt doua lucruri ce nu pot fi traiete in acelasi timp! Doar oamenii au reusit sa schimbe acest lucru..." 

Bineinteles, sinonimul la "a nu fi rational" intr-o relatie, este de "a te comporta ca un copil"... dar oare asa sa fie?
Daca tot spui ca o iubesti... si ea spune ca te iubeste... de ce ar trebui sa va feriti sa va sarutati in milocul unui bulevard plin cu trecatori? 
De ce ar trebui sa te simti jenata daca esti la o cafea cu prietenele si barfiti si el te suna si iti spuna ca ii e dor de tine? De ce sa nu ii zambesti prin telefon si sa ii spui cat de mult il iubesti? 
De ce sa nu-i arati si tu catusi de putin ca tii la el... ca totusi iti pasa de el... ca ti-e dor...
Sau hai sa pun altfel problema... De ce sa fii indiferenta daca tot vrei o relatie cu el? Ce-ai avea de castigat sa te comporti asa? Sa ii arati ca totusi in relatie el e cel care iubeste si care a renuntat la principiile lui de dinainte? Sa-i arati ca tu esti femeia independenta care nu are nevoie neaparata de un barbat pe care il cauta toata viata?
De ce........ ? ...

Cand iubesti... ai vrea sa stai tot timpul langa persoana respectiva, ai vrea sa o auzi mereu vorbind, ai vrea sa o tii mereu de mana, ai vrea sa te priveasca numai pe tine, ai vrea sa se gandeasca numai la tine, ai vrea sa fie numai a ta...
Oare cati s-au gandit ca din aceste umile cauze, poate ca o inviti prea des in oras, poate ca o suni mai mereu, chiar si de 15 ori pe zi, poate ca o tii atat de strans incat va transpira palmele, poate ca din aceasta cauza simti ca ti se taie respiratia cand ii fug ochii dupa altcineva, poate din aceasta cauza ii piere zambetul de pe buze cand se gandeste la prieteni mai mult decat la tine, si poate ca din cauza asta te simti mahnit, cand stai si o asculti si nu te regasesti deloc in planurile ei de viitor...

Iubesc ciudat pentru voi... dar spre deosebire de voi, eu cel putin iubesc!...

Mereu am ales sa ma dedic, sa ma implic, sa-mi pese, sa fiu mereu acolo cand era o problema, sa fiu mereu umarul acela ascultator si vocea accea barbateasca care sa te puna din nou pe linia de plutire... mereu am ales... sa-mi daruiesc fiecare celula a fiintei mele celei pe care am iubit-o... si-au fost asa putine... pana si degetele de la o mana imi sunt prea multe.
Mereu am ales sa las de la mine, sa astept, sa cred, sa inteleg, sa ascult...

De ce sa-mi pese numai mie?
De ce sa-ti pese numai tie cand noi suntem doi?...

De ce "sa fii matur", cand ai putea iubi cu tot sufletul tau? sa te eliberezi... de ce sa te opresti, sa crezi?...

marți, 10 ianuarie 2012

Manifest

Sa-mi spuneti voi mai bine
Ce-i omul pe Pamant
Cand tot ce-n mana tine
Sunt numai vorbe-n vant...


Sa-mi spuneti voi in cine
Ar trebui sa cred
Cand nimeni nu mai stie,
Ce-i bine sau ce-i drept...


Sa-mi spui tu mie mama!
De ce sa-m-avutesc,
Cand tot ce las in urma
E groapa ce-o zidesc...


Sa-mi spuneti voi si mie
De ce sa va ascult,
Cand tot ce-aveti in minte
E doar preconceput...


De ce sa crezi in semne,
Mai mult decat in tine?
Esti prost sau doar ti-e lene?
Ca sa-ti mai vi in fire...


De ce sa cred in zodii,
Biserici sau profeti?
Cand am in suflet ochii,
Privirilor de ieri...


De ce sunt sfinti cu totii,
Doar dupa ce-au murit?
Aveati cumva emotii,
Sa nu va fi vorbit?


Arata-mi tu credinta!
Arata-mi numai una!
Ce-ti sloboda fiinta
Si nu-ti inchide gura!


De ce slaviti credinte
Si nu slaviti iubirea?
De ce in lucruri sfinte
Iti cauti fericirea?


De ce-i de vina dracu'
Cand faci numai belele?
De ce doar necuratu
E vinovat de ele?


Esti om si ai ratiune,
Ai inima in piept!
Ascult-o cand iti spune
Ce-i bine si ce-i drept!


De ce socoti nebunii
Fiind mai fericiti?
Cand tu poti fi nebunul
Din ochii lor taciti...


De ce s-aduni argintii,
Cand sufletul iti moare?
De ce traiesti cu mortii
Si nu privesti spre soare?


De ce sa crezi in semne,
Cand Ochiul te inseala!?
De ce te vinzi in trepte,
Din viata ta reala?...


Esti sclavul realitatii
Pe care-o tot traiesti,
Caci pretul libertatii
In tine-l regasesti!...

marți, 1 noiembrie 2011

Agharta

Pictati valori de parca-ar fi niste madonne,
Aveti culori dar rataciti cu
ele-n vreme...

Azi se mai nasc elite? Sau doar le fabricati?
Caci n-au nimic in minte, si tot
le promovati...

Ati daramat cultura, e plina de moloz
Si-ati zugravit natura, din "green"
e toata roz...

Se scutura natiunea, de viata si valori
Caci si-a pierdut ratiunea, prin mii
de oameni goi...

Se naruie sperante, se nasc copii timizi,
Suzeta-i cu creante, caci au
doar sani avizi...

30.10.2011 - 19: 23

marți, 11 octombrie 2011

Tribut...


Traiesc un vis atat de dulce,
Cum niciodata n-am sperat
In trupul meu a mai aduce
Un simt atat de-nflacarat...

Atunci cand nu credeam in viata
Ai aparut in calea mea,
Cand n-aveam nici macar speranta
Am intalnit privirea ta...

Iti jur ca n-am sa uit vreodata
Tot ce-am simtit cand te-am vazut,
In mintea mea tu esti o fata
Cum niciodata n-am avut...

Trecut-au nopti din acea seara,
trecut-au saptamani, un an,
Nimic nu s-a schimbat si iara
Te vreau mai mult cum te doream...

Ai fost tot ce-am avut nevoie,
Acum simt ca traiesc din nou,
Asculta-ma, te rog, da-mi voie
Caci vreau sa fiu numai al tau...

As da tot ce-am trait pe lume
Sa pot avea iubirea ta,
Sa fii aici si sa-ti pot spune
"Ce mult te vreau... iubirea mea!"

Nici mie nu prea-mi vine-a crede,
De multe ori stau si gandesc,
Cum am ajuns a te cunoaste
Si-atat de mult sa te iubesc...

18.01.2011 - de George Cosofret - va face parte din al III-lea volum de poezii.

miercuri, 10 august 2011

Titlu'cu litere marI


E-atat de calma vremea-n jur, e-asa pustiE...
Unde-ai plecat? tocmai acum... ma uiti si tU?!
*
Incerc din rasputeri sa prind, pierdut in amintirI
Nocturna ce nu pot s-o uit, oricat as fi de pliN,
Calau, mi-a fost sarutul tau si afrodiziaC
Ajuta-ma te rog sa scap si fii din nou a meA!
*
Tu stii! esti tot ce-as vrea mai mult, esti tot ce am visaT.
E limpede de clar si stiu, iubesc numai morganE,
*
Iluzii ce renasc mereu, zidite din privirI,
Uitate-n suflete ce dor, ce strop cu strop se umplU...
Bacsis ti-e dragostea mea toata, cand pentru mine tu in schimB
Esti dorul pentru care mor, ce-as vrea sa simt iar langa minE
Si nu-i nimic asemenea si nici macar de-ajunS,
Cu tine-n brate iar si iar, as vrea sa ma topesC...

duminică, 8 mai 2011

ratacit....

sunt doar o carapace....sub tone de nisip...

sunt doar o umbra azi... la tot ce-am vrut sa simt...

sunt doar o adiere... din tot ce-am daruit...

sunt doar un strop si doare... caci simt ca am murit!

sunt drumul fara capat... un gand fara sfarsit...

sunt norul fara apa... ce mult ti l-ai dorit...

dar sec precum o piatra... si nu mai simt nimic...


vineri, 6 mai 2011

Din nou...

De mult n-am mai reușit să scriu o poezie,
De viața ce mi-e atât de scârbă s-o trăiesc,
De dorul tău mai crud, decât orice iluzie
Nici foaia dezbrăcată n-o mai mâzgălesc...

Trec zile fără număr, cred, s-a scurs o lună,
De când nu m-am mai ciondănit cu mintea mea,
Nu mi-a mai spus nimeni o vorbă caldă, bună,
Nimic ce să mă facă, să nu mai vreau la ea...

Privesc în ochii tăi și nu mai dau de capăt,
Tot caut și cerșesc un gând ceva mai dulce,
Aș da orice pe lume, iubirea să-ți recapăt
Un zâmbet vinovat, stingher, m-ar readuce...

Am doar o viață-n piept și plină e de dor,
Se zbate printre gratii, precum un osândit,
Simt pulsul până-n gât, de parcă-ar fi să mor
Și n-apuc să-ți mai spun, ce mult te-am mai iubit!...

Am suferit și sufăr... pesemne-oi suferi,
Tot stând să zgârii foi, cu sentimente mii,
Dar n-am să uit vreodată, frumusețea de-a iubi
Cum n-am să uit cruzimea cu care poți răni...


M-am dezbracat de sentimente... "Pentru Suflet"
poezie scrisa in anul 2009

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Din dor pentru iubire II

un suflet sau un zbucium, o inima, o clipa...
mai strange-ma putin,
la piept, copila mica...

un strop sau o furtuna, o soapta-n departare...
as traversa si lumea toata
doar pentr-o sarutare...

o raza sau un soare, o stea sau doar o luna...
ti-as da tot universul,
doar sa ma tii de mana...

un cantec sau o nota, o ploaie-ntr-un potop
as rascoli Pamantul,
la tine sa ma-ntrorc...

un val sau toata marea, un litru, un ocean...
l-as traversa inot...
erai tot ce-mi doream.

o clipa de iubire, un plus in infinit...
traiam doar pentru tine,
acum m-am ratacit...

cu lacrimi iti sopteam, "iti jur ca te iubesc!"
...si n-ai vrut sa ma crezi
ca sunt cum iti soptesc...

trecut-au luni, cu lunile, azi ochii i-ai deschis,
vazutu-m-ai pe mine
asa cum ti-am promis...

azi stii ca te-am iubit, si poti sa juri si tu,
si stii ce greu mi-e fost,
sa pot a spune "nu..."...

joi, 17 martie 2011

din dor pentru iubire...

un sunet, un cuvant... un zambet, un minut...
n-am vrut nimic in plus si totusi,
ti s-au parut atat de mult...

un gand sau o privire... un murmur, un suras...
esti tot ce-am vrut iubire,
din toate ce s-au scurs...

o palma-n mana mea... sau doar o-mbratisare...
e tot ce-as vrea sa simt
din lumea asta mare...

un gangur sau o clipa... un tremur, un fior...
ma lasi sa ma topesc
si nu mai pot de dor...

un deget sau o geana... un trup sau doar o buza
nimic nu vreau mai mult!
ajuta-ma! fii muza!...

un geamat, o silaba... un san sau doar o palma...
doar tu...sau numai eu...
iubeste-ma! fii tandra...


va urma.....

sâmbătă, 5 martie 2011

Ce nu-ti vorbesc...



se rupe sufletul in mine...
cand nu credeam a mai simti (ceva)
ce-ai insemnat tu pentru mine,
nu cred c-as mai putea iubi....
e mult prea greu, e mult prea trist,
si stii ca nu-s de gheata...
te-am asteptat mereu, "in vis"
dar ma topeai de dimineata...
am incercat sa te-nteleg, sa cred,
dar esti prea slaba...
am incercat sa te ridic sa vezi
privirea mea intreaga...
stau nopti si scriu fara sa dorm,
aievea ma petrec in gand, spre nicaieri,
degeaba mai ma vreti, sunt gol
si gol am sa raman, de ieri...
mereu imi jur: "nu mai iubesc!"
nu te mai caut... dar tot te gasesc...
mereu imi jur: "n-o sa mai plang!"
si ma saruti... si iarasi uit...
L-as intreba pe Dumnezeu:
"cu ce-am gresit? de ce-s asa?"
m-am saturat sa fiu mereu
acelasi tip... fara perdea...
tu crezi orice si in oricine,
doar limba mea-i de ne-nteles...
cand toti s-or satura de tine,
sa nu ma cauti! caci m-am sters...

se rup celulele de dor, de dorul tau, in mine...
tu-mi spui ca mai vedem, vorbim....
mai e o zi si maine...
ti-as spune tot ce simt, ce vreau
dar stiu ca nu iti pasa...
ti-as da tot ce-am visat sa am
sa fii a mea aleasa...

as renunta la poezie...
as renunta, pentru surasul tau...
sau pentr-o clipa-n vesnicie
sa mai adormi la pieptul meu...



vineri, 4 martie 2011

La pieptul tau sa mai adorm...

Poti sa m-arunci oriunde pe pamant,
Sa nu mai pot nici sa ma-ntorc
Oricat de mult m-as chinui si-as vrea,
La pieptul tau sa mai adorm...

Poti sa ma uiti pe-un fulg de nea,
Poti sa ma lasi sa ma topesc
Din tot ce am, orice-mi poti lua,
Doar lasa-ma sa te iubesc...

Poti sa m-arunci in largul marii
Si sa ma lasi sa ma scufund,
Poti sa ma dai si tu uitarii
Dar eu iti jur ca nu te uit...

Poti sa ma lasi fara cuvinte,
In mijlocul unui desert...
Sa uiti sa-ti mai aduci aminte
Ca inca stau si te astept...

Poti sa m-alungi din gandul tau
Si sa ma stergi din viata ta,
Arunca si parfumul meu,
Dar n-omora iubirea mea...

va urma......

.

miercuri, 12 ianuarie 2011

Ador fiorul...

Ador fiorul
Te tin in brate, te privesc,
Ma joc in parul tau.
Ai adormit pe pieptul meu,
Atat de dulce, esti…
Stau visele si iti ascult,
traiesc cu teama, clipa,
Am tot visat, atat de mult,
acest moment...
Ma simt de parca
te-as fi cautat o viata-ntreaga,
si-acum ca te-am gasit,
nu-mi vine-a crede…
Si tu adormi la pieptul meu,
atat de dulce, esti…

Atat de calma esti acum,
asa frumoasa!...
Tu dormi… visezi…
Ma strangi in brate…
Iar eu usor te mangai,
pe trupul tot,
cu varful degetelor mele,
si-ti jur, desi tu nai s-auzi:
“Esti totul pentru mine!”


Sarut usor, umerii goi,
parfumul tau e dulce…
Tresari usor si imi soptesti…
“Atat de mult imi place…”
Cobor usor cu buzele,
ai pilea-atat de fina…
Tresari din nou si imi soptesti:
“Mai tine-ma de mana…”
Asa frumoasa te descoperi,
in fata sufletului meu,
te strang de mana si continui
sa gust din nou,
amorul tau…
Ma strangi la piept,
simtindu-ti sanii,
te-aud fara sa-mi mai vorbesti
caci ochii tai imi spun atat de multe...
Atat de mult…
Iar ma doresti…
Si urc sarutul meu pe gat,
te-ncolacesti, ma prinzi in mreje
si-mi spui din nou,
atat de dulce:
“Mai vrei nitel sa ma iubesti?”
Cu buzele-ti acopar gura
si te sarut asa suav…
Tresari din nou,
si parca-ai geme,
si tot respiri,
treptat…si rar…
Ador fiorul…
Si-l simt cum te cuprinde,
cum toata-n brate imi vibrezi,
precum o simfonie…
Simt dragostea din ochii tai,
pasiunea mea o simti…
Se-aprind si clipele de langa noi
atunci cand ma aprinzi.
Simt palmele cum iti transpira,
pe pieptul tau, stau, ma saruti,
Tresari din nou si imi soptesti…
“Iubeste-ma! Sa nu ma uiti!".